http://mariustipa.wordpress.com/

Ce mai face prietenul meu de suflet, Marius Tipa?
http://mariustipa.wordpress.com/

http://www.softdesign.pro

Doua site-uri care merita vizitate:
 http://www.softdesign.pro/ si http://www.softedu.eu/ 

LA MULTI ANI

Larisa Mea....

TREI PUIUTI DE PISICA SCOSI LA MEZAT - Pret de pornire 1 BANUTZ

NEGRUTZU' - este cel mai inteligent, deja face pipi la nisip, mananca civilizat, e decent in limbaj si foloseste mereu un ton diplomaticPATATA - e intruchiparea pisicii perfecte ca forma si aspect. E cam cuminte si usor fitzoasa (seamana la comportament cu Marie din Aristocats, doar ca-i lipseste fundita si e patata natural).De fapt, e cam mucalita. Tace si le coace
ISTERICUTZU - Hm! e isteric, vorbeste urat, pisha tot, mai ales fotoliile si mai putin nisipul, urla non-stop ca disperatu' dupa atentie, nu stie sa manance delicat precum o pisica, ci o face ca un porc...

Deci, cam astia suntem si avem nevoie de un home calduros. Nebuna care ne-a pus pe blogul asta nu isi permite sa ne tina la ea, drept pentru care HEEEEEEEEEEEEEELP

LA MULTI ANI DIENUTA si CRISTINA

Ea e Dienuta, cand avea 2 ani. Azi implineste 4... si e superba superbelor. Cu Cristina n-am poze, dar am un link cu fotografii facute de ea:D. Hm! Ma rog, aveam, da' nu stiu pe unde l-am zapacit. Oricum, azi e si ziua ei, da' nu dau cifre:D

Mara Bijoux Deco by Lumi

Din lipsa de inspiratie si chef (mai ales) am lasat balta scrisul pe blog. Nici acum nu am nici prea multa inspiratie si nici chef, insa tre' s-o dau pe var'mea pe blog. Face niste chestii foarte nostime si dragute, dar mai ales migaloase.


http://maradecobijoux.blogspot.com/
http://issuu.com/mdab/docs/mara_deco_and_bijoux__martie_2010?viewMode=magazine


Preferatele mele sunt aceste doua coliere...









... din cele cateva zeci de alte diverse modele si figurine, care mai de care mai haioase si originale, evident. Oricum, la cat o stiu eu de creativa si de ambitioasa pe Lumi n-o sa se limiteze doar la o joaca, cum singura definte noul ei hobby izvorat se pare din... plictiseala

LA MULTI ANI, pentru un puiut de Pisicablack!!!!!

Azi, nepotica mea

Stefania Alessia

a implinit un anisor.

LA MULTI ANI, Pisica Mica!

La Multi Ani, Larisa mea!

Corbu, pur si simplu

Kiss Me'n

Vivent ceux qui m'abandonnent car ils me rendent la liberté
(Traiasca cei care ma parasesc, pentru ca ei imi redau libertatea)

...

Ziarist - o meserie inutila

În cartea de căpătâi a ocupaţiilor din România – Nomenclatorul de Meserii, între două profesii nobile, „zdrobitor şi uleiator textile“ (826115) şi „zidar coşuri fabrică“ (712202), s-a strecurat un job pe care vi-l citesc rar, să nu mă încurc: ziar-ist (245123). Ce e un ziarist? Nu ştiu. (Şi nici nu vreau s-o deranjez pe Mihaela Rădulescu la Monte Carlo).

Scriu textul ăsta pentru toate ţigăncile împuţite şi toţi găozarii care se aruncă în fiecare dimineaţă în apele murdare ale realităţii româneşti, pentru cei care şi-o iau pe cocoaşă la manifestaţiile de stradă, pentru cei care sprijină poarta partidelor până târziu în noapte ca să obţină o declaraţie ineptă de la vreun politician firoscos, pentru cei care, cu un covrig în mână, păzesc cârciumile de lux, aşteptând să iasă câte un Important cu scobitoarea între dinţi să le zică ce şi cum despre lume şi viaţă, scriu pentru cei care se împrumută de la o leafă la leafă.

Ziarist e ăla pe care îl dau jos pompierii din barcă la inundaţii, care bântuie oraşul pe caniculă, care transmite în redacţie cu stresul să prindă prima ediţie şi şefii îi schimbă titlul şi-i ciopârţesc materialul cum cred ei mai bine. Ziarist e ăla căruia, la şedinţa de sumar, eu – de pildă – care le ştiu pe toate, îi dau indicaţii preţioase, îi povestesc cum e afară, deşi n-am mai ieşit din birou de pe vremea când găina năştea pui vii.

Ziarist e ăla care-a prins un subiect, nu ăla care i-l citeşte la televizor între două calupuri de publicitate sau ăla care uită să-l semneze când îi dă drumul pe print. Ziarist e ăla care s-a dus la o şcoală de vară cu lăutari, la o paranghelie politică: „Ce viaţă frumoasă ai!“, i-am zis. „Bagă marfă, 3500 de semne!“. Şi mi-a răspuns: „Până-n doişpe. A murit tata“. Şi l-am iertat pe piţifelnic, deşi corect era „douăsprezece“. Ziarist e ăla care n-a citit despre cele trei idei pure ale raţiunii la Kant (har Domnului că nu s-a spurcat la filozofie, asta l-ar reabilita în ochii preşedintelui). Ziarist e ăla care trece prin viaţa lui ca acceleratul Bucureşti-Ploieşti prin halta Româneşti, fără să oprească. Ziarist e ăla căruia i s-a dus smalţul la cadă şi mâine trebuie să scrie despre noile modele de jacuzzi. Ziarist e idiotul ăla care transmite din tomberonul cu aviare, din râtul porcinei şi tu-l iei la mişto că nu-şi găseşte cuvintele. Ziarist e ăla care te plimbă prin wonderland când copiii lui au muci şi febră. Ziarist e ăla care a visat, ca şi tine, să schimbe lumea şi, noaptea târziu, când ajunge acasă şi bate ca un dement în geamul buticului din colţ să deschidă şi să-i dea o pâine, observă că a mai trecut o zi, aceeaşi mereu, ştergându-şi spaimele pe sufletul lui de rumeguş.

E cinic când îţi bagă reportofonul pe gât şi te-ntreabă ce simţi „în aceste clipe grele“, fiindu-i până şi lui evident că simţi fierul rece al tărgii de pe ambulanţă? Poate că-i cinic. Vă spun însă un secret: de multe ori nu-l interesează ce simte ăla, dar milioane de oameni vor să afle răspunsul. Greşeşte de multe ori, o chiflează; de multe ori striveşte destine cu vârful pixului. Dar puteţi să mă credeţi pe cuvânt: plăteşte pentru greşelile lui mai crunt decât vă închipuiţi.

Ziarist e ăla care-ţi mestecă actualitatea ca să-ţi fie ţie mai uşor s-o înghiţi, care aleargă de chiaun după exclusivităţi, care dezleagă enigmele vieţii tuturor, dar stă prostit, fără să priceapă nimic, în pragul propriei existenţe, aflând despre viaţa lui în cel mai bun caz pe surse.

Cine-i mai ţine minte pe cei doi ziarişti de la Antene, reporteriţa şi cameramanul, care au sărit în aer odată cu subiectul lor? Mai ştiţi că avea fiecare un nume, ca NH4NO3 (azotatul de amoniu) din cisterna care a explodat? Elena Popescu şi Ionuţ Barbu. Dacă-şi alegeau meseria 111014 din Nomenclator, acum erau în viaţă. (În dimineaţa aia care fumega gros, cei din regie au rămas o vreme cu mâinele pe butoanele cu care le ridicaseră calea, ca în fiecare zi.)

Scriu textul ăsta pentru toţi cei pe care-i citesc, şi-i ascult, şi-i văd altfel decât îi citiţi, îi ascultaţi şi-i vedeţi voi, cu care am mâncat pe un colţ de masă, lângă care am trăit mai mult decât lângă familia mea, pentru fraierii care fac o meserie la care toată lumea zice că se pricepe. Scriu pentru smintiţii care sunt obligaţi să privească viaţa cu ochii larg deschişi, atunci când voi închideţi ochii. Scriu pentru toţi cei care simt gustul de cenuşă al deşertăciunii şi ştiu că de meseria asta trebuie să te laşi la timp. Şi, ai dracului derbedei, nu se lasă.

Lelia Munteanu 

Articol aparut in Gandul din 18 iunie 2009, dar care nu mai exista pe serverul de arhiva. 

POLITISTUL, ACCIDENTUL SI MAGARUL INDRAGOSTIT

(ROMANIA MEA, VEZI, DE ASTA TE IUBESC)

Politia romana are de rezolvat dosarul unui accident grav: impactul dintre un Logan cu un.... magar. Cum Loganul era asigurat, casa de asigurari cere explicatii politiei si someaza gasirea vinovatului. In urma cercetarilor, s-a gasit vinovatul - magarul, logic. Dar nu orice fel de magar, ci unul indragostit, iar astia cand sunt indragostiti cam dau bir cu fugitii si nu prea sunt de gasit, mai ales daca le lipseste cipul de inregistrare.

Nu radeti pana nu va convingenti de autenticiteatea spuselor mele privind jpg-ul de mai jos -reprezinta rezultatul unei anchete care dureaza de doi ani de zile, precum si motivul pentru care vinovatul n-a fost gasit, explicatie data de chiar seful de post din satul in care magaraul cu fluturi la stomac si cu capul in nori a busit Loganul.

jpg-ul cu pricina (precum si cateva idei inserate in text) mi-a fost dat de

Laura (prietenii stiu de ce)

Disparuti fara urma

"Exista familii care trec prin drame de neimaginat. Exista copii care pleaca spre scoala si nu se mai intorc acasa. In Romania, in fiecare an, trei mii de copii dispar. Focus este alaturi de parintii care nu mai stiu nimic de copiii lor. Fii si tu alaturi de noi si haideti sa spunem impreuna - Stop Indiferentei - Laura Vasiliu, reporter evenimente speciale si realizatorul campaniei STOP INDIFERENTEI de la Prima TV.

Timp pentru copilul meu

In urma cu niste ani, am semnat un editorial cu acelasi titlu in revista Lilliput (site-ul revistei este in constructie, deoarece administratorul este proaspata mamica - pupici la mami buclata!)

Povesteam atunci, printre altele, de socul pe care l-am avut cand am vazut afisul care ma invita la prima sedinta cu parintii. Larisa mea avea atunci trei ani si era in anul intai la gradinita... Iar eu am realizat brusc ca, ups, SUNT PARINTE. Pana in momentul acela eram nu neaparat "prietena de joaca", dar ceva in sensul asta. Sau, mai degraba, Larisa era papusa mea de care aveam foarte mare grija sa nu-i lipseasca nimic. I-am povestit despre socul meu directorei de la gradi, care m-a privit ca picata din luna, si mi-a spus sa-mi fac TIMP PENTRU COPILUL meu: "Lasa treburile casei, lasa problemele de serviciu, astea chiar nu conteaza, pt. ca oricum se repeta, dar ceea ce spune si face copilul tau ACUM e unic si nu se va repeta. Stati pur si simplu si bucurati-va impreuna".

Acum, Larisa mea are aproape 11 ani, mai are putin si e mai inalta decat mine (he-he! nici nu e greu sa fie mai inalta decat tine - m-a gratulat matusica ei, Laura, zilele trecute :D), nu mai crede in Mos Craciun, dar ii place sa primeasca daruri ca si cum ar fi de la Mos Craciun, a inceput sa viseze si sa aiba lumea ei, in care eu, Mami, nu am acces. Nu MAI am acces! Isi doreste si acum sa-mi petrec timpul cu ea, dar acum si-a dezvoltat dreptul de a ma "expedia". De fapt, acum EA IMI ACORDA din TIMPUL EI. Iar eu incerc sa fac in asa fel incat "timpul meu" sa coincida cu "timpul ei".

Si am ajuns, de 1 iunie, sa ne imaginam si sa credem, noi, parintii - asa-zisii adulti - ca unul dintre darurile pe care i l-am putea oferi copilului nostru este TIMP. Nu! Acestea este un cadou pe care ar trebui sa ni-l facem noua. Lor ar trebui sa le facem cadoul pe care si-l doresc din tot sufletul, fie ca este o pereche de role, un iPod, un joc pt. calculator, o papusa Witch, un pix de la Disney, sau o simpla (ma rog, tripla) inghetata pe bat, de'aia cu fructe de padure. Dar pentru asta trebuie sa-ti faci tu, parintele, cadou, mereu, niste timp pentru copilul tau ca sa-l cunosti si sa stii ce-si doreste cu adevarat.

Si ca sa inchei apoteotic, nu mai stiu pe unde am citit cea mai mare aberatie: ca, doar de 1 iunie, ne aratam dragostea fata de copii oferindu-le daruri si ca iubirea e un cadou pentru el, copilul. Ha! Asta (iubirea/dragostea) nu-i un cadou. Pentru nimeni, cu atat mai putin pentru copilul tau. Asta e o ratiune de a trai, mai ales cand ai un copil....

NU FITI INDIFERENTI

"Nu putem trece nepasatori peste durerea unor parinti! Nu putem intoarce spatele unor copii care au disparut fara urma. Suntem alaturi de ei si pentru ei, am inceput campania Stop Indiferentei! Impreuna ii putem gasi. Fii atent in jurul tau. La metrou, in autobuz sau pe strada poate un copil disparut se uita in ochii tai. Povesti impresionante la Focus, ora 18.00", spune Laura Vasiliu, reporter evenimente speciale si realizatorul campaniei STOP INDIFERENTEI de la Prima TV.

Povestea lui Adrian

Adrian Stoica. Un copil vesel si plin de viata. Micutul a disparut fara urma intr-o padure dintr-un sat de la marginea Capitalei. De atunci, Adrian a ramas doar in amintirile parintilor. Timpul a trecut si Adrian este de negasit. Au trecut de atunci doi ani. Doi ani in care parintii l-au cautat pana la epuizare. Acum, nu le-a mai ramas decat o speranta. Aceea ca intr-o buna zi copilul se va intoarce acasa.

"Mie nu mi se poate intampla asa ceva!" - spunem adesea cand, tangential sau nu, suntem partasi la necazul/tragedia cuiva. Si totusi, nenorocirile nu aleg dupa niciun criteriu. Ele pur si simplu se intampla. Si se pot intampla oricui. De aceea, rupe-ti 5-10 minute din timpul tau pretios si priveste in jurul tau si nu ramane indiferent!

Povestea lui Cristian

Cristian Arsu a disparut acum doi ani, la varsta de 15 ani. In data de 2 aprilie 2007 a plecat de la domiciliul sau din Turnu Magurele si nu a mai revenit.

Povestea lui Cristi

Într-o lume rece, guvernată de bani, părinţii unui copil dispărut de mai bine de trei ani oferă mii de euro pentru a-l găsi. Nu sunt bogaţi, dar sunt convinşi că doar aşa ar mai putea să-l ţină în braţe din nou pe Cristi, un băiat născut cu grave dizabilităţi fizice şi psihice.

Povestea Adrianei


Adriana Nae, în vârstă 17 ani, este căutată, cu disperare, de părinţi. Adolescenta a dispărut, anul trecut, în luna aprilie. A plecat de acasă şi este de negăsit. Mama şi tatăl Adrianei plâng şi se roagă ca fata lor să fie încă în viaţă.


"Copilarii frante mult prea devreme! Parinti sfasiati de durere. Familiile copiilor disparuti traiesc adevarate drame. Se simt neputinciosi, au remuscari si se agata doar de o frantura de speranta, care, uneori, si ea ii paraseste. Vrem sa ii ajutam. Spune si tu stop indiferentei! Impreuna ii putem gasi" - Laura Vasiliu, reporter evenimente speciale si realizatorul campaniei STOP INDIFERENTEI de la Prima TV.

Povestea Marilenei


La 17 ani, viata ti se pare un simplu joc. Un joc de adolescent rebel, cu toata lumea la picioare. Marinela Victorita Bosoi este din Braila. Anul trecut, la sfarsit de septembrie, fata a plecat de acasa si nu s-a mai intors.

Si-a parasit familia si tot universul ei: o eleva eminenta, un copil rasfatat si iubit de parinti. Parintii isi vor, cu disperare, fata inapoi. Traiesc doar pentru ziua in care Marinela sau Victorita, cum o alintau, le va pasi din nou pragul casei. Nu pot crede ca au ramas fara unicul lor copil.

LAURA VASILIU, reporter special Prima Tv

"Am învăţat cum să-i ascult pe oameni, cum să-i cunosc şi să le spun poveştile ca şi cum ar fi ale mele. Este greu, dar nu imposibil.
Am învăţat că meseria asta înseamnă să uiţi de tine.
Am învăţat să am răbdare. Să stau în soare sau în frig fără să mă plâng. Să uit de oboseală.

Vin dupa ani de zile de presă scrisă, dar televiziunea m-a fascinat dintotdeauna. Nu am să uit prima mea zi de filmare. Triplul asasinat din Giuleşti – la care am plâns şi m-am revoltat şi am zis în sinea mea: eu nu pot face asta! De atunci, au trecut patru ani şi tot aici sunt. În echipa ştirilor Prima tv – reporter de eveniment sau, cum zic colegii de breaslă, reporter de nenorociri – crime, accidente, incendii. Nu am renunţat, dar ştiu de ce. Fiecare zi, e o lupta"

Iar eu vin, in completare, cu inca un motiv, pe care Laura, cu modestie, l-a omis: Pentru ca are sansa sa schimbe, uneori, vietile oamenilor. In bine.

Asta incearca sa faca si prin campania aceasta, iar noi, privitorii pasivi, avem sansa sa iesim din egoismul nostru si sa dam mai departe acest mesaj.

De ce...

How come if alcohol kills millions of brain cells, it never killed the ones that made me want to drink?

Nu vă plângeţi

Un text absolut genial, la fel ca şi copilu' care l-a scris, adicatelea Ana, zisă şi Zăpăcita.

"Deputaţii aleşi în PE vor trasa viitorul Europei pentru următorii 5 ani. Alegeţi-vă Europa pe care o doriţi! Dacă nu votaţi, nu vă plângeţi!"

Un puiuţ de pisică

Alessia-Ştefania, un puiuţ de Pisicablack, adicatelea nepoţica mea şi raţiunea de a trăi a fratelui meu, Andrei (alias Pisicablack)

Laura

Pentru ca Laura nu are mari trairi vizavi de bloguri - cel mult sa le citeasca, nicidecum sa-si faca unul propriu si personal - i-am facut je o paginuta pe blogul meu, iar cand mai comite cate-o chestie, o dau la gazeta.
Nu va lasati inselati de aparente, si daca aveti de gand s-o catalogati drept "blonda", dupa cum arata, ganditi-va de doua ori inainte de-a o interpela cu apelativul asta. Sigur o sa aveti o surpriza, iar mitul blondelor va va fi spulberat.



LAURA VASILIU, reporter special

"Am învăţat cum să-i ascult pe oameni, cum să-i cunosc şi să le spun poveştile ca şi cum ar fi ale mele. Este greu, dar nu imposibil. Am învăţat că meseria asta înseamnă să uiţi de tine. Am învăţat să am răbdare. Să stau în soare sau în frig fără să mă plâng. Să uit de oboseală.Vin dupa ani de zile de presă scrisă, dar televiziunea m-a fascinat dintotdeauna. Nu am să uit prima mea zi de filmare. Triplul asasinat din Giuleşti – la care am plâns şi m-am revoltat şi am zis în sinea mea: eu nu pot face asta! De atunci, au trecut patru ani şi tot aici sunt. În echipa ştirilor Prima tv – reporter de eveniment sau, cum zic colegii de breaslă, reporter de nenorociri – crime, accidente, incendii. Nu am renunţat, dar ştiu de ce. Fiecare zi, e o lupta"

Iar eu vin, in completare, cu inca un motiv, pe care Laura, cu modestie, l-a omis: Pentru ca are sansa sa schimbe, uneori, vietile oamenilor. In bine.

Just a piece of cake

Zuza de Laura, la casa ei

Zuza de Laura (blondă doar sub acoperire) s-a mutat, în sfârşit, la casa ei proprie şi personală. Iar în prima noapte (adicătelea, noaptea trecută) a fost trezită de un musafir nepoftit, dar invariabil prezent când stai la bloc, aşa-numitul "gândacul negru de ţeavă". Acesta şi-a permis să faca un scandal monstru, în sensul că a jucat ţonţoroiul pe parchet, ceea ce a dus la trezirea bruscă şi îngrozită a blondei, care n-a stat prea mult pe gânduri şi-a executat intrusul cu papucul.... În rest, Laura e fericită şi încă nedumirită: are casa ei proprie şi personală....

Să fii iubită, blondo!

Se opreste aerul respirabil

În 5 mai a..c., în Bucureşti se va întrerupe aerul respirabil timp de 3 minute!
Din cauza unor lucrări la sistemul de ventilare urbană, Regia Autonomă a Aerului Respirabil anunţă întreruperea aerului respirabil în Bucureşti timp de 3 minute, în data de 5 mai 2009, începând cu ora 14.

Rugăm cetăţenii îşi ţină respiraţia în perioada mai sus anunţată.

World Digital Library

Just http://www.wdl.org/en/

Mda! Era prea frumos ca să fie adevărat... Scepticismul meu a fost confirmat, din păcate....

Îmi vine să fac ca toate visele... Nu de alta, da' până pe Highway to Hell, varianta Ro, puteam să ajung uşor, da' până la Atena, Belgrad, Viena sau Paris e cam expensiv. Very, very expensiv :((


Si voila de vezi ce zice Ovidiu Vanghele, de la MEDIAFAX:

FOCUS: AC/DC la Bucureşti, foarte aproape de a fi o înşelătorie de trei milioane de euro

BUCUREŞTI (MEDIAFAX) - Concertul AC/DC la Bucureşti a fost aproape de a deveni ţeapa secolului în show business întrucât le-ar fi putut aduce trei milioane de euro celor care au organizat aşa-zisul festival Bucharest Rock Arena, susţin reprezentanţii companiilor care au avut de gestionat diverse aspecte ale evenimentului. Restul cititi aici

Update - AC/DC la Bucuresti?!?!

Booooooooooooooon! Azi, 13 aprilie, am continuat să fiu sceptică vizavi de mult visatul concert AC/DC la România. Şi asta, în ciuda faptului că, de dimineaţă, am vazut afişele care anunţau evenimentul anului în materie de concerte. Un mare afiş, pe care scria mare, alb pe negru, AC/DC, locaţia şi data, precum şi numele organizatorilor. Nimic despre celelalte formaţii invitate la festivalul Bucharest Rock Arena, ce se vrea un Woodstock made in Ro. No comment prea mult! Tot azi, site-ul oficial acdc.com şi-a revenit, putând fi accesată şi secţiunea Europe Concert Tour. Inutil, insă. Concertul de la Bucureşti, de pe Autostrada Soarelui, nu apare în program, nici la sectiunea upcoming. Ana a incercat sa ma lumineze de ce n-a fost updatat site-ul, de vină fiind Paştele catolic. Hm! Ultimul update al site-ul a fost facut, totuşi, pe 11 aprilie, când s-a anunţat suplimentarea concertelor în SUA....

AC/DC la Bucuresti?!?!

Cel puţin aşa pretind organizatorii Bucharest Rock Arena, ca pe 31 de ani, domnii de la AC/DC ne-ar onora cu prezenţa. Je am intrat pe site-ul acestor domni, da' aveau o problema: nu se putea accesa sectiunea Europe Tour Concert. Hm!

Fabula sau banc?!?!?

"Ieri seara stateam cu nevasta-mea de vorba despre eutanasiere si i-am spus:
- Sa nu ma lasi niciodata sa stau într-o stare vegetativa, sa fiu dependent de niste masini si alimentat cu lichide. Daca o sa fiu vreodata într-o astfel de stare, te rog sa debransezi toate aparatele care ma tin în viata.
...Si atunci ea s-a ridicat, a închis televizorul si calculatorul si mi-a aruncat berea la chiuveta.
Proasta dracului!!!"

Larisa, joie de vivre

Aceasta este o poveste cu care Larisa mea a participat la un concurs - iniţiat de www.zapacita.ro - şi pe care eu am citit-o abia azi dimineaţă, când deja o trimisese, fără să-mi spună nimic. Este cel mai frumos cadou pe care Larisa mea mi l-a facut şi nu-mi mai încap în piele de mândrie/fericire/bucurie etc. Şi înainte de acest frumos cadou, Larisa mea a câştigat şi locul trei la un concurs de engleză.

Larisa la Disneyland

Mama mea, Simona

Ca si fiecare copil din lumea asta plina de mame eu imi iubesc mama mai mult ca orice. Ea mă ajută de fiecare data cand am nevoie, pentru ca este cea mai buna mamă din Univers. Asa ca atunci cand imi este rau ea ma ajuta de fiecare data si ne distram foarte bine impreuna. Aceasta mama nu o vezi in fiecare zi, credeti-ma. Ea m-a creat ,ea m-a crescut , ea mi-a facut toate astea! Ba chiar am fost impreuna in Franta, un exemplu care arata cat de bine ne intelegem. Mama mea m-a ajutat sa trec peste ,,Problemele copilariei mele". Fara ea nu as putea dorimi sau trezi. Asa ca imi iubesc mama foarte mult. Ea este o stea de pe cer, de fapt cea mai stralucitoare stea de pe cer. Chiar si atunci cand fac o gafa foarte mare nu se supara, nu glumesc! Suntem foarte asemanatoare. Ne plac aceleasi lucruri si asta o face mai speciala ca mama. Ea imi da bucuria de a trai si de a castiga impreuna. Chiar daca uneori se enerveaza tot va fi o mama perfecta din punctul meu de vedere. Aceasta mama este o minune venita din cer!

Ii urez la multi ani de 8 martie si o primavera fericita si stralucitoare ca ea!

Larisa

Eu nu mai am nimic de comentat (oricum m-a lăsat fără replică), dar specific că nu am "umblat" absolut deloc la conţinut, doar i-am corectat unele greşeli strict ortografice.

Paris, doar in imagini

Încă mi-e greu să povestesc pe'ndelete despre Paris, oraşul care m-a lasat, literalmente, nedumerită. Imaginile sunt însă suficiente.....








Parisul vesel

Larisa, olimpica la Matematica

Minunea vieţii mele, Larisa, a fost, azi, selecţiontă pentru olimpiada de... matematică.

Ce super copil am, în condiţiile în care je am rămas corijentă la mate, în liceu, primii doi ani, fără drept de apel. Avea profu' ceva cu persoana mea. Da' copilu' meu mă răzbună! Yes!

... citesc

Prime Minister Kevin Rudd - Australia
Indraznet si corect!



Muslims who want to live under Islamic Sharia law were told on Wednesday to get out of Australia , as the government targeted radicals in a bid to head off potential terror attacks.
Musulmanilor care doresc sa traiasca dupa legile islamice li s-a pus in vedere sa paraseasca Australia, in contextul in care guvernul a tintit radicalismul intr-o incercare de a decapita potentiale tentative de atac terorist.
Citat:
"IMMIGRANTS, NOT AUSTRALIANS, MUST ADAPT. Take It Or Leave It. I am tired of this nation worrying about whether we are offending some individual or their culture. Since the terrorist attacks on Bali , we have experienced a surge in patriotism by the majority of Australians.
"IMIGRANTII SI NU AUSTRALIENII TREBUIE SA SE ADAPTEZE. Asta e, va convine sau nu. Sunt satul de ingrijorarea acestei natiuni in privinta ofensarii unor indivizi sau a culturii acestora. De la atacul terorist din Bali incoace suntem martorii unui val de patriotism venit din partea majoritatii australienilor.
This culture has been developed over two centuries of struggles, trials and victories by millions of men and women who have sought freedom'
Aceasta cultura s-a creat in peste doua secole de zbateri, incercari si victorii a milioane de barbati si femei in cautarea libertatii.
We speak mainly ENGLISH, not Spanish, Lebanese, Arabic, Chinese, Japanese, Russian, or any other language. Therefore, if you wish to become part of our society, learn the language!
Vorbim mai cu seama ENGLEZA, nu spaniola, libaneza, araba, chineza, japoneza, rusa sau orice alta limba. In consecinta, daca doriti sa fiti parte a acestei societati, invatati limba!

Most Australians believe in God. This is not some Christian, right wing, political push, but a fact, because Christian men and women, on Christian principles, founded this nation, and this is clearly documented. It is certainly appropriate to display it on the walls of our schools. If God offends you, then I suggest you consider another part of the world as your new home, because God is part of our culture.
Majoritatea australienilor cred in Dumnezeu. Asta nu e vreo aripa crestina de dreapta sau o presiune politica, ci un fapt, intrucat barbati si femei de credinta crestina, pe principii crestine, au fondat aceasta natiune, ceea ce este clar documentat. E cu siguranta adecvat a se afisa asta pe peretii scolilor noastre. Daca Dumnezeu este o ofensa pentru voi, va sugerez sa considerati o alta parte a lumii ca fiind casa voastra, intrucat Dumnezeu este parte a culturii noastre.

We will accept your beliefs, and will not question why. All we ask is that you accept ours, and live in harmony and peaceful enjoyment with us.
Vom accepta credintele voastre fara a va intreba de ce. Tot ce va cerem este sa o acceptati pe a noastra si sa traiti cu noi in armonie si bucurie pasnica.
This is OUR COUNTRY, OUR LAND, and OUR LIFESTYLE, and we will allow you every opportunity to enjoy all this. But once you are done complaining, whining, and griping about Our Flag, Our Pledge, Our Christian beliefs, or Our Way of Life, I highly encourage you take advantage of one other great Australian freedom, 'THE RIGHT TO LEAVE'.
Aceasta este PATRIA NOASTRA, PAMANTUL NOSTRU si STILUL NOSTRU DE VIATA si va vom permite orice oportunitate pentru a va bucura de toate acestea. Dar imediat ce incetati a va mai plange, vaita si ingrozi de Steagul nostru, de Onoarea noastra, de crezul nostru Crestin, de Stilul nostru de Viata, va recomand cu caldura sa profitati de o alta mare liberatate australiana, LIBERATATEA DE A PLECA.
If you aren't happy here then LEAVE. We didn't force you to come here. You asked to be here. So accept the country YOU accepted."
Daca nu sunteti fericiti aici, atunci PLECATI. Nu v-am obligat noi sa veniti aici. Voi ati solicitat sa fiti aici. Asadar, acceptati tara pe care VOI ati dorit-o."
Prime Minister Kevin Rudd – Australia
Nota Traducatorului: Ma si gandesc cam cum ar reactiona un stat islamic, sa zicem, daca o minoritate de crestini aflata acolo ar incepe sa faca scandal ca e obligata sa suporte tipetele muezinilor la ora rugaciunii, insemnele religioase omniprezente pe strazi, in scolile lor samd, clamand dreptul de a nu fi ofensati de acestea?... Mda, cred ca statul ar lua rapid masuri sa scoata de peste tot aceste insemne, si le-ar da rapid dreptate minoritarilor crestini... :)))
Nota... altcuiva :-) Nu pot sa nu apreciez stilul direct si transant in care acest domn si-a facut cunoscut punctul de vedere, avand in vedere ca problema era "spinoasa" si ameninta sa se transforme intr-o porcarie mare...
Asta este adevarul: "Daca va place, stati, daca nu: la revedere! Dar, daca stati, sunt niste reguli pe care trebuie sa le respectati, si nu vrem aberatiile voastre!"