Povestea lui Adrian
Adrian Stoica. Un copil vesel si plin de viata. Micutul a disparut fara urma intr-o padure dintr-un sat de la marginea Capitalei. De atunci, Adrian a ramas doar in amintirile parintilor. Timpul a trecut si Adrian este de negasit. Au trecut de atunci doi ani. Doi ani in care parintii l-au cautat pana la epuizare. Acum, nu le-a mai ramas decat o speranta. Aceea ca intr-o buna zi copilul se va intoarce acasa.
"Mie nu mi se poate intampla asa ceva!" - spunem adesea cand, tangential sau nu, suntem partasi la necazul/tragedia cuiva. Si totusi, nenorocirile nu aleg dupa niciun criteriu. Ele pur si simplu se intampla. Si se pot intampla oricui. De aceea, rupe-ti 5-10 minute din timpul tau pretios si priveste in jurul tau si nu ramane indiferent!
Povestea lui Cristian
Cristian Arsu a disparut acum doi ani, la varsta de 15 ani. In data de 2 aprilie 2007 a plecat de la domiciliul sau din Turnu Magurele si nu a mai revenit.
Povestea lui Cristi
Într-o lume rece, guvernată de bani, părinţii unui copil dispărut de mai bine de trei ani oferă mii de euro pentru a-l găsi. Nu sunt bogaţi, dar sunt convinşi că doar aşa ar mai putea să-l ţină în braţe din nou pe Cristi, un băiat născut cu grave dizabilităţi fizice şi psihice.
Povestea Adrianei
Adriana Nae, în vârstă 17 ani, este căutată, cu disperare, de părinţi. Adolescenta a dispărut, anul trecut, în luna aprilie. A plecat de acasă şi este de negăsit. Mama şi tatăl Adrianei plâng şi se roagă ca fata lor să fie încă în viaţă.
"Copilarii frante mult prea devreme! Parinti sfasiati de durere. Familiile copiilor disparuti traiesc adevarate drame. Se simt neputinciosi, au remuscari si se agata doar de o frantura de speranta, care, uneori, si ea ii paraseste. Vrem sa ii ajutam. Spune si tu stop indiferentei! Impreuna ii putem gasi" - Laura Vasiliu, reporter evenimente speciale si realizatorul campaniei STOP INDIFERENTEI de la Prima TV.
Povestea Marilenei
La 17 ani, viata ti se pare un simplu joc. Un joc de adolescent rebel, cu toata lumea la picioare. Marinela Victorita Bosoi este din Braila. Anul trecut, la sfarsit de septembrie, fata a plecat de acasa si nu s-a mai intors.
Si-a parasit familia si tot universul ei: o eleva eminenta, un copil rasfatat si iubit de parinti. Parintii isi vor, cu disperare, fata inapoi. Traiesc doar pentru ziua in care Marinela sau Victorita, cum o alintau, le va pasi din nou pragul casei. Nu pot crede ca au ramas fara unicul lor copil.
LAURA VASILIU, reporter special Prima Tv
"Am învăţat cum să-i ascult pe oameni, cum să-i cunosc şi să le spun poveştile ca şi cum ar fi ale mele. Este greu, dar nu imposibil.
Am învăţat că meseria asta înseamnă să uiţi de tine.
Am învăţat să am răbdare. Să stau în soare sau în frig fără să mă plâng. Să uit de oboseală.
Vin dupa ani de zile de presă scrisă, dar televiziunea m-a fascinat dintotdeauna. Nu am să uit prima mea zi de filmare. Triplul asasinat din Giuleşti – la care am plâns şi m-am revoltat şi am zis în sinea mea: eu nu pot face asta! De atunci, au trecut patru ani şi tot aici sunt. În echipa ştirilor Prima tv – reporter de eveniment sau, cum zic colegii de breaslă, reporter de nenorociri – crime, accidente, incendii. Nu am renunţat, dar ştiu de ce. Fiecare zi, e o lupta"
Iar eu vin, in completare, cu inca un motiv, pe care Laura, cu modestie, l-a omis: Pentru ca are sansa sa schimbe, uneori, vietile oamenilor. In bine.
Asta incearca sa faca si prin campania aceasta, iar noi, privitorii pasivi, avem sansa sa iesim din egoismul nostru si sa dam mai departe acest mesaj.
.jpg)
Fată, te-ai ascuţit ca lupta de clasă... Triplul asasinat din Giuleşti, cum să nu îl ţin minte... Trattner a fost acolo din echipa noastră de atunci de la Naţional TV. La mine prima nenorocire a fost prin 2001, un incendiu cu vreo cinci copii morţi, într-un cartier sărac din Iaşi. Era iarnă, frig, cîmp deschis şi redacţia ne-a luat maşina şi ne-a lăsat acolo abandonaţi încă vreo două ore după ce am terminat filmarea. Culmea e că atunci mi-am spus "bă, asta e de mine!"
ReplyDelete